The adventures of DACIA 1 (password: la mare)

Dupa 3 luni de neuitat; pline de aventuri, reDescoperiri, (fallin’ in love), întruniri, numiri în funcţii (Y.C.2.0), veselie, nebunie şi distracţie, trebuia să am un sfârşit de vara EXTREME, asemănător cu „Project X” (if you know what I mean), care să pună un punct obez acetsui capitol de viaţă.

Din păcate (sau din fericire), fără a reuşi foarte mult să influenţez situaţia, anume aşa s-a întâmplat. Încă din primăvară, câştigasem în urma unui concurs, o foaie la mare. Am fost anunţat că la sfârşitul lunii august, plecăm în Primorsk, Ukraine, pe o perioadă de 4 zile. Foarte bine… exact ce trebuia înainte de a începe un nou an de studii. La asta mă gândeam, până nu am ştiut cu ce aventuri mă voi alege de pe urma acestei plecări.

S-a pornit „cu interesantul” chiar de la început. Eram atât de mulţi care am făcut comandă de taxi la ora 4, încât celor de la dispecerat dacă le spuneai că pleci la mare, ei ştiau că e vorba despre str. Miron Costin 22 :). Taxiul cu care am plecat, a făcut înconjurul Buiucaniului şi i-a strâns pe toţi de acolo. Deci, ajuns pe loc, deja nu eram singur, plus acolo mai erau o droaie de tineri, care aşteptau cu nerăbdare să plece la mare… unii (de nerăbdare) îcercau să organizeze marea în gaura de canalizare în jurul căria aşteptam. 😀

Toate taxiurile care treceau pe alături, se opreau lângă noi şi deja apăruse ideea să trimitem pe cineva la intrarea în curte, cu o foaie pe care să scrie „la mare”. Parola era evidentă… şi lumea tot se aduna… se aduna. O tunat şi i-o adunat :D. Dar a tunat atât de tare, încât a strâns prea mulţi oameni, şi eu am rămas fără loc (pe scaun, aparte). Iată că următorii 300 km (pe drumuri care încă nu ştiam cum arată) am stat 4 oameni, pe 3 scaune. Norocul meu că am dat peste o pernă care a făcut situaţia un pic mai moale.

Am mers prin Moldova, parcă fără prea multe dificultăţi. Frontiera am trecut-o foarte repede (comparativ cu alţii care au aşteptat câte 7 ore în vamă). Dar după frontieră… am realizat un lucru foarte important… Moldova totuşi are drumuri bune. Cei care nu cred, îi sfătui să meargă până în Ukraina. Acolo în afară de traseul Odesa-Kiev şi parte de vest a ţării (aproape de UE), nu cred că mai sânt drumuri.

Totuşi am ajuns în Primosk, iar după vre-o 40 de minute de căutări, am găsit baza de odihnă Dacia (baza oficială a moldovenilor. apropo, în Primorsk unde nu te întorci, dai peste moldoveni. dacă vrei să spui cuiva – ceva de bine, ai şanse să fii înţeles şi să mănânci o bătaie bună.) Am debarcat din „shuttle-ul” nostru şi ne-am numit instinctiv, batalionul DACIA 1.

Cam aici se termină primul capitol din „The adventures of DACIA 1” întitulat „password: la mare”. Urmează continuarea acestei istorii, pe capitole. Următorul capitol: „The Dark House”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s