Bloggerii apără drepturile omului

Pe 28 iunie a avut loc un eveniment la Centrul de Informare NATO: Bloggerii apără drepturile oamenilor.

Puțină lume a fost. Prea puțină pentru a schimba ceva. Nici o urmare nu cred că se va simți în urma acestei acțiuni. Organizarea nu a fost la nivel și nici promovarea evenimentului nu a fost ce-a mai bună. Toată ședința s-a ținut pe discuțiile dintre 2-3 persoane care încercau să aducă cazuri concrete. La un moment dat a devenit extrem de plictisitor.(sper organizatorii să nu se supere ci să ia în calcul cele spuse)

Atunci am înțeles că schimbarea vine de la fiecare din noi. Unica ce mi-a rămas de la această ședință a fost fraza domnului Ion Boroceanu(procuror Căușeni): Bloggerii – sânt o forță.

Întradevăr bloggerii sânt cei mai direcți jurnaliști care fac legătura primară dintre resursele administrative și populația de rând. Ceea ce ne-au îndemnat Natalia Ghilașcu, Ion Boroceanu și Mariana Copacinschi este ca pe lângă articolele critice care sânt extrem de multe și descurajează populația, să mai aducem la cunoștința oamenilor unele informații referitor la modalitățile de combatere a violenței din familie.

Acum fac un apel către bloggeri: nu vă axați doar pe critica situației dispersabile din societate ci și pe lucrurile bune ce se întâmplă zilnic. Cu toate că sânt mai puține articole și adună mai puține vizualizări, lumea trebuie să fie informată nu doar de rău ci și de lucrurile bune ce au loc, de orportunitățile apărute. Deseori se întâlnesc bloggeri la care nu poți găsi un singur articol informațional.

Dacă cunoaștem unele detalii despre anumite încălcări sau persoane ce nu-și respectă obligațiunile de muncitor, trebuie să ne îndeplinim noi obligațiunea de cetățean și să contactăm organele de drept. Cu toate că de cele mai multe ori anume acolo și se stopează tot, trebuie să mergem mai departe – doar bloggerii sânt oamenii ce străbat oriunde dacă au nevoie.

Spre final vreau să rog ca acestă informație să ajungă cel puțin la urechile tuturor bloggerilor deoarece după câte am văzut… dacă o să așteptăm mari schimbări din partea autorităților, acestea nu o să vină. Noi trebuie să strigăm cât mai tare pentru a-i lua din urmă și a-i pune pe urechi. Dacă însăși procurorul Căușeniului a spus că bloggerii pot schimba societatea atunci haideți să-i demonstrăm că nu s-a greșit.

Să punem noi pe roate sistemul. Să ne ajutăm reciproc și să scoatem o dată țara asta din gunoi. Este nevoie de mare sacrificiu, dar numai așa vom reuși să avem o viață decentă pentru care au lupatat Grigore Vieru, Alexei Mateevici, Dumitru Matcovschi și mulți alții.

Catastrofa sistemelor din Moldova

Halal sistem de medicină și sisteme de protecție a oamenilor cu dizabilități și invalizi! Nu știu dacă mai este vre-o țară unde este așa dezordine și neeficiență a acțiunilor întreprinse. O mulțime de vorbe, strigăte, proteste și ce folos? Zarvă multă, efect nimic. Mergînd azi în troleibuz am văzut pe stradă un om fără picioare. Nu era din categoria celora care stau în subterana de la UNIC. Era un simplu om, care se târa pe jos. Încerca să ajungă undeva… și în acel moment chiar mi s-a făcut milă de el. Văzând cum își roade corpul  de asfalt… treceau fiori prin mine. Încotoșmănat la brâu și la mîini ca să nu se traumeze mai tare… nu vreau să-mi închipui cît de sufocantă ar fi o astfel de călătorie curajoasă. Nu cred că a ieșit din casă doar la o plimbare, ceea că mă face să presupun că nici cel mai simplu ajutor nu-l poate primi. Cine știe ce om de succes era el la un moment-dat pîncă cînd nu s-a întâmplat o tragedie. Unde-i mama ei de asistenșă socială în acest moment? Dece nu poate să fie asigurată acea persoană măcar cu o pîine, să nu fie nevoit să meargă în fiecare zi după ea la magazin. Da chiar țară de nebuni (mă scuzați)… cei de la ministere să cătăie în mașini luxoase, nu pot alege unde să se odihnească, dar cineva nu are măcar un cărucior (trebuie să plăteacă pentru a-l cumpăra). Oare din cîți bani ne dă nopuă Europa, nu se poate de avut grijă măcar un pic de așa oameni? Băăii… cei de la ministere… vă ajunge atâta, mai aveți un pic de teamă de Dumnezeu. Nu cumva să ajungeți și voi în așa situație… să aveți nevoie de ajutor și să nu vi-l dea nimeni.

Referitor la sistemul medical (de urgență)… Nu demult a ajuns la mine o informație despre un caz care chiar m-a șocat. O mamă a pierdut o fiică la naștere din cauză că amubulanța nu a ajuns la timp și nu a avut echipamentul necesar pentru a efectua o naștere. Ea era însărcinată și avea 2 fetițe gemene. Nașterea a început spontan. Cînd a ajuns ambulanța, au depistat că femeia nu poate fi transportată… iar ei nu aveau aparatele necesare pentru a efectua o naștere prin cezariană. Fetițele erau la o vîrstă prematură și aveau nevoie de incubator, iar pentru că el lipsea, o fetiță a decedat (cu toate că s-a născut vie). Cum oare să procedezi în așa situație? Eu sper ca această informație să ajungă și la urechile celor de la minister. În ce reforme mama draculu’ se vâră atâția bani? Oare chiar e imposibil de cumpărat ambulanțe dotate? Cele noi care-s cumpărate le pun în orașe, iar cele vechi le pun în sate, și uneori nimic folos din ele. Pentru ce mai plătește lumea atîtea impozite… ca la urmă să nu poată primi un ajutor?

Sincer chiar am rămas șocat de aceste cazuri (ultimul nu-l confim 100%). Nu dea Domnul să ajungem și noi în așa situații… că ne mănîncă câinii. Astea-s doar 2 cazuri recente despre care am auzit eu.. dar cîte încă de acest gen se întâmplă zilnic și lumea tolerează aceste nelegiuiri..

Niciodată nu râdeți de cineva până cînd nu știți ce istorie se ascunde în umbra vieții sale!